La protezare, la vârsta de 8 luni, medicul ne-a spus: „va fi un copil care va auzi”. Părea atât de greu de crezut atunci… Eram mult prea supărați și speriați, nu știam încotro să ne îndreptăm pașii și gândurile, nu știam deloc ce ne așteaptă și cum va fi.
Tot de la vârsta de 8 luni am început și orele de logopedie: de 2 ori pe săptămână câte o oră. Am avut șansa să colaborăm cu un profesionist implicat și devotat, o persoană caldă de care Andrei s-a atașat foarte mult: doamna Profesor Angela Timuș de la Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă de Recuperare Hipoacuzici Braşov.
Lecțiile de logopedie au început cu exerciții de recunoaștere a sunetelor, identificare a direcției din care acestea provin. Apoi treptat, pe măsura ce Andrei creștea, s-au adăugat tot mai multe informații. Animalele au fost din totdeauna jucăriile lui preferate… și avea Angela o cutie magică din lemn din care apăreau și dispăreau ca prin minune animalele… ce se mai amuza Andrei cu ele!
La 1 an și jumătate Andrei avea un vocabular activ de circa 50 de cuvinte, răspundea la comenzi simple, înțelegea sensul întrebărilor simple. Următoarea jumătate de an a fost o perioadă de mari acumulări. La 1 an și 10 luni vocabularul activ depășea 200 de cuvinte. Și apoi nu le-am mai numărat…
Astăzi, la vârsta de aproape 7 ani, Andrei se pregătește de școală; din septembrie va urma cursurile clasei 0, învățământ de masă. O altă etapă, alte provocări, alte griji. Andrei vorbește foarte mult toată ziua. E atent și receptiv. Știe multe și este curios. Este comunicativ, sociabil și prietenos. Jucăriile preferate sunt mașinile (orice, numai roți să aibă!) și animalele, în special câinii și caii.
Activitățile lui preferate: joaca afară în curte cu câinii împreuna cu surioara lui Maria, jocuri de rol; îi place foarte mult să deseneze – face adevărate povești desenate și îi place foarte mult să îi citim povești.
Regula de bază în casă a fost să vorbim. Tot timpul. Tot ce am făcut, am vorbit, arătat, explicat. Și toata lumea a trebuit să respecte aceste reguli simple. Am avut șansa, e drept, Andrei este un copil atent și interesat, ușor de atras în activități noi, curios de-a dreptul.
Care a fost rețeta noastră? Am avut marea șansă să aflăm diagnosticul devreme, când Andrei avea doar 3 luni. A primit aparatele auditive potrivite pentru el și a primit ajutor de specialitate. Plus toată dragostea și atenția noastră. Și tot ce am făcut de atunci a fost să ne străduim să facem astfel încât să îi fie bine. Andrei poartă aparatele auditive tot timpul cât este treaz și continuăm lecțiile de logopedie o oră pe săptămână.
Dar cel mai important pentru noi, ca părinți ai lui Andrei, a fost să acceptăm. La un moment dat am înțeles că nu trebuie nici să fim de acord și nici nu trebuie să ne placă. A trebuit doar să acceptăm. Iar acum, mult după ce marea furie a trecut, dacă ne gândim înapoi ne dăm seama că nu prea ar fi lucruri pe care să vrem să le schimbăm, nu știm ce ar fi trebuit să facem altfel.
Și acest gând e tare liniștitor. Pentru că Andrei acum este bine și va fi bine.
0 Comments