BLOG
Deprinderea capacităţii de a vorbi la copiii hipoacuzici: în trecut şi astăzi
În trecut! Copiii cu afecţiuni ale auzului erau încadraţi relativ târziu în programe de terapie a vorbirii şi auzului. Aparatele auditive aveau performanţe slabe. Implanturi cohleare nu existau la acea vreme. Dacă afecţiunea auzului era gravă, progresele în ceea ce priveşte vorbirea erau mai degrabă modeste. Terapeuţii exersau împreună cu copiii în faţa oglinzii şi făceau uz de diferite metode tactile, adică evitau, complet sau parţial, abordarea acustică a vorbirii, pentru că nu producea rezultate. Astfel au ales metoda vizuală (câteodată și pe cea tactilă) pentru controlul și îmbunătățirea vorbirii. Acest lucru era valabil și în cazul citirii de pe Read more…