Albert Bregman de la Universitatea Mc. Gill din Montreal menționează că pentru analiza auditivă a unei situații, sunetele sunt grupate în două moduri: o grupare primitivă, apropiată de instinctual, înnăscută și o grupare bazată pe scheme, legată de experiențe și pattern-uri anterioare. Aceste moduri de grupare se bazează pe principiile Ghestaltului (teoria organizării perceptive). Deși aceste principii au fost formulate în legătură cu percepția vizuală, ele vizează deopotrivă percepția auditivă.
Priviți imaginea de mai jos.
Ce vedeți? Care este primul răspuns care apare?
Foarte probabil primul răspuns este „O pasăre” sau chiar „Un porumbel”, sau „Un nor ca un…”. Foarte puțini veți spune doar „Un nor”.
De ce? Creierul interpretează informația primită pe baza principiilor: simplității, închiderii, conexiunii, proximității continuității, focalizării, similarității și experienței anterioare. Mai întâi percepem un întreg apoi îl analizăm. Interpretarea sunetelor funcționează asemănător. Dacă aveți ochii închiși și auziți vocea unui copil spunând M…M…, veți avea tendința să spuneți că ar fi putut fi MAMA prin completare și pe baza experienței anterioare. Dacă auziți M…M…MASA (balbism) veți spune inițial că ați auzit cuvântul MASA, aceste ultime 4 litere grupându-se în structura cu sens reprezentată de cuvântul MASA și nu veți spune că auziți M…M…
Ulterior veți menționa, eventual, că poate fi vorba și de o bâlbâială din cauza repetiției lui M (clonic).
Creierul are și această capacitate de a elimina ceea ce este neinteresant, redundant, inutil, concentrându-se doar pe caracteristicile importante, de exemplu, specifice sunetelor emise de vocea interlocutorului, aspect bine evidențiat de situația numită de E. C. Cherry (1953) „cocktail party problem” când doi interlocutori pot totuși discuta ceva în ciuda zgomotului de fond variat și crescut ca intensitate.
0 Comments