Așa cum observa cu decenii în urmă Mucchielli (1982), un pedagog ales este cel care știe să se servească de și să servească sistemul motivațional al persoanei. Sintetizând perspectiva umanistă a educației, Lungu și Iacob (2008) conturează implicațiile pentru educație ale teoriei nevoilor umane conceptualizată de Maslow, concentrându-se pe ideea că, indivizii aflați în stadiul satisfacerii trebuințelor de dezvoltare vor fi clar animați de forțele de maximizare a abilităților personale în obținerea de noi succese. Rolul profesorului, conform perspectivei umaniste, este, așadar, de a facilita manifestarea motivației de dezvoltare a educabililor prin implicarea activă în sarcini cât mai atractive și evitarea situațiilor ce ar putea determina jena provocată de eventuale insuccese.
Cum se aplică această teorie, însă, în cazul studenților cu nevoi speciale? În România, educația specială, preocupare ce a beneficiat de un interes crescut și generează un teren fertil din punct de vedere al cercetării științifice, se concentrează asupra conceptelor de educație integrată, incluziune școlară și școală incluzivă (Gherguț, Frumos și Raus, 2016) la nivel preuniversitar.
Cercetările ce au în vedere modul în care incluziune universitară și ideea de facultate incluzivă continuă sunt, însă, aproape inexistente în spațiul românesc și deficitare ca număr în întreaga plajă științifică universală.
A.M. și R.C sunt două exemple concrete de educabili cu nevoi speciale, aparținând mediului universitar. Ambele studente în cadrul unei universități de stat, într-o facultate în care predomină tematica psihopedagogiei speciale și domenii adiacente, au deficiență de auz și protezările de care dispun nu asigură din păcate suportul pentru comunicarea orală.
Pentru un profesor ce predă o disciplină tehnică, cu aplicații practice de statistică aplicată de calculator, bariera comunicațională este una destul de rigidă. În situația în care echipamentele adjuvante necesare pentru desfășurarea efectivă a procesului instructiv-educativ într-un astfel de context lipsesc cu desăvârșire, factorul uman devine singura sursă cu adevărat exploatabilă.
Așadar, care sunt strategiile eficiente de gestionare a lipsei unei modalități concrete de predare eficientă pentru un profesor, în situația în care există, la nivelul colectivului de studenți, două persoane cu deficiență de auz care beneficiază de un sistem nediferențiat de evaluare?
Planificare, aprofundare, disponibilitate și cooperare – acestea sunt răspunsurile identificate în experiența proprie. Planificare – în sensul reevaluării întregului demers explicativ, în vederea sistematizării cât mai clare a noțiunilor predate și asigurarea unui suport vizual modificat de la forma sa inițială, în sensul extinderii acestuia, pentru a elimina senzația de nesiguranță, neimplicare, izolare a celor două studente cu deficiență de auz. Aprofundare și disponibilitate în procesul educativ, în sensul deja celebrului dicton englezesc – going the extra mile: acel efort în plus în predare și explicare, după cursuri sau seminarii, folosind de multe ori comunicarea scrisă, pentru clarificarea noțiunilor neînțelese.
Și, nu în ultimul rând – cooperarea, în sensul interactivității: studentele au fost implicate activ în desfășurarea seminariilor și cursurilor, beneficiind de medierea oferită de un traducător în limbajul mimico-gestual, a cărei prezență a fost de un real ajutor și fără de care, probabil, deznodământul soldat cu note maxime pentru cele două studente nu ar fi fost posibil.
Nu în ultimul rând, trebuie să menționez suportul permanent al colectivului de studenți care, cu orice oportunitate, și-au dovedit solidaritatea față de cele două colege care, din punctul meu de vedere, sunt un exemplu pentru toți cei din jur.
Going the extra mile a fost, așadar, cel puțin pentru mine, o ocazie de a părăsi zona de confort și de a explora noi valențe ale procesului de predare. Mă simt norocoasă și consider că zona învățământului special universitar reprezintă un teren fertil pentru viitoare investigații științifice, menite să eficientizeze întreg procesul instructiv-educativ.
0 Comments