Patru studii despre efectele computerului asupra procesului de învățare (rezumat)

Malamud, Ofer, Pop-Eleches, Cristian (2011), Home Computer Use and the Development of Human Capital, The Quarterly Journal of Economics 126, 987-1027

Articolul folosește regresia discontinuă pentru a estima efectele folosirii calculatorului acasă asupra dezvoltării capitalului uman al copiilor și adolescenților participanți într-un program în care li se acordă calculatoare personale, în România.

Multe programe guvernamentale și ale organizațiilor neguvernamentale încearcă să reducă disparitățile mari existente în ceea ce privește deținerea unui calculator personal de către elevi și tineri. În țări din America de Sud programe ca „Un laptop pentru fiecare copil” s-au bucurat de mare publicitate și eforturi financiare considerabile, însă studiile nu au reușit să demonstreze eficacitatea acestor programe.

Analiza încearcă să estimeze efectul cauzal al accesului la un calculator personal asupra dezvoltării capitalului uman pentru copiii și adolescenții din gospodării dezavantajate. Autorii măsoară efectele primirii unui cupon prin variabile legate de folosirea calculatorului, performanțe școlare, abilități cognitive și non-cognitive, abilități de folosire a calculatorului.

Articolul analizează un program al Ministerului Educației din România, program care a acordat aproximativ 35.000 de cupoane în valoare de 200 de euro fiecare pentru achiziționarea de calculatoare personale de către elevi din familii cu venituri reduse. Comparația se face între cei din familii cu venituri similare, dar care, urmare a existenței unui prag monetar fix de acordare a cupoanelor, diferă prin faptul că doar unii s-au calificat pentru a le primi.

Rezultatele indică clar faptul că cei care au primit cuponul au obținut rezultate substanțial mai slabe la matematică, română și engleză, mărimea efectului fiind undeva între o treime și un sfert din abaterea standard. Efecte mai slabe, dar pozitive, au măsurat asupra abilităților cognitive. Studiul nu evidențiază efecte asupra abilităților non-cognitive. Un studiu de amploare mai mică s-a făcut și pe copii care au primit cuponul cu patru ani în urmă, rezultatele fiind similare și putând indica stabilitatea acestora în timp.

Explicația pentru scăderea performanțelor școlare poate fi legată de schimbarea felului în care elevii își folosesc timpul. Deși programul a încercat să promoveze folosirea de softuri educaționale, puțini elevi și le-au instalat pe calculator, folosindu-l în schimb pentru jocuri. Timpul alocat temelor, uitatului la televizor și cititului a scăzut considerabil. Un efect de mediere pare să aibă existența unor reguli impuse de părinți privind timpul alocat temelor, în sensul diminuării efectelor negative, fără a le afecta pe cele pozitive.

 

Fairlie, Robert W., Robinson, Jonathan (2013), Experimental Evidence on the Effects of Home Computers on Academic Achievement among Schoolchildren, American Economic Journal: Applied Economics, 5(3): 211-240

Primul experiment aleator care să investigheze impactul calculatoarelor personale a fost realizat pe un eșantion de 286 de elevi de liceu (community college) cu venituri scăzute – Fairlie, London (2012).

Prezentul studiu – experiment aleator cu grup de control pe un eșantion de 1.123 de elevi din clasele 6-10 înscriși la 15 școli gimnaziale și licee din California. Primul astfel de experiment cu elevi și cel mai mare experiment realizat cu elevi / studenți de orice nivel.

Niciunul dintre elevi nu avea calculator personal la începutul studiului. Jumătate dintre cei selectați să participe au fost aleși pentru a primi un calculator. La sfârșitul anului școlar au fost obținute date administrative despre performanțele lor școlare, la care s-au adăugat date obținute în urma unei cercetări, în special legate de folosirea timpului și realizarea temelor.

Primirea unui calculator a crescut substanțial numărul de ore petrecute în fața acestuia pentru cei din grupul experimental, dar nu se înregistrează niciun efect asupra unui set de rezultate educaționale ca note, rezultate la teste standardizate, credite obținute sau prezență. Estimările sunt suficient de precise pentru a exclude posibilitatea unor efecte moderate, pozitive sau negative. Cei din grupul experimental nu petrec mai mult timp pentru a-și face temele, primirea calculatorului nu duce la convertirea timpului alocat temelor în timp de folosire a unor softuri educaționale și nu au cunoștințe mai avansate despre calculatoare.

Cei care au primit calculatoare par să petreacă mai mult timp folosindu-l pentru teme, dar petrec mai mult timp și jucându-se pe calculator, accesând rețele de socializare sau alte forme de divertisment digital.

Timpul total folosit pentru a-și face temele este scăzut în cazul tuturor elevilor, ceea ar putea să fi limitat potențialul calculatoarelor de a crește productivitatea temelor, chiar presupunând eficacitatea acestora.

Concluziile studiului sugerează că accesul la un calculator personal pentru cei care nu dețin unul este improbabil să crească performanțele școlare, dar nici nu le influențează în mod negativ.

 

Beuermann, Diether W. Cristia, Julian, Cueto, Santiago, Malamud, Ofer, Cruz-Aguayo, Yyannu (2015), One Laptop per Child at Home: Short Term Impacts from a Randomized Experiment in Peru, American Economic Journal: Applied Economics, 7(2), 53-80

Articol din literatura academică produsă pe marginea programului „Un laptop pentru fiecare copil”.

Articol de referință pe tema folosirii tehnologiei în educație. Dacă majoritatea intervențiilor, și implicit și a studiilor pe tema folosirii calculatoarelor în procesul educațional, sunt legate de creșterea accesului la calculatoare în cadrul școlilor, programul discutat analizează impactul folosirii calculatoarelor acasă. Singura evaluare aleatorie a folosirii laptop-urilor XO (distribuite în intervențiile din programul „Un laptop pentru fiecare copil”) acasă și cea mai mare evaluare aleatorie a creșterii accesului la calculatoare acasă într-o țară în proces de dezvoltare.

Cercetarea a presupus selectarea aleatorie a 28 de școli publice cu rezultate slabe din Lima, Peru și atribuirea lor grupului de control sau experimental. Alegerea elevilor participanți s-a făcut tot aleator. Măsurătorile s-au făcut înainte de distribuirea calculatoarelor și la cinci luni după aceasta. Intervenția a decurs conform așteptărilor, 93% dintre elevii din grupul experimental au primit calculatoare și a crescut gradul de folosire a calculatorului de către aceștia. Cel mai puternic efect măsurat legat de folosirea calculatorului este creșterea timpului alocat jocurilor pe calculator. Posibilele efecte de contagiune sunt controlate prin dubla selecție aleatorie.

Deși unul din efectele pozitive este creșterea competențelor de folosire a unui laptop XO, în ceea ce privește competențele de folosire a unui calculator cu sistem de operare Windows, măsurate în mod obiectiv, dar și autoapreciate, acestea nu sunt diferite între grupul de control și cel experimental.

Notele obținute la teste de matematică și de citire în cadrul unei testări naționale nu s-au îmbunătățit, la fel întâmplându-se și cu scorurile la testări ale abilităților cognitive. Nu se poate vorbi nici de un efect asupra abilităților sociale sau asupra perspectivelor de continuare a educației formale, așa cum au fost evaluate de profesori. Singurul impact observat este unul negativ, cei care au primit calculatoarele fiind mai puțin dispuși să depună efort în activitățile de la școală (după evaluarea profesorilor).

 

OECD (2015), Students, Computers and Learning: Making the Connection, PISA, OECD Publishing

„Raportul de față oferă în premieră o analiză comparativă internațională a abilităților digitale pe care elevii le-au dobândit și a mediilor de învățare concepute pentru a dezvolta aceste abilități. Această analiză arată că realitatea din școlile noastre este mult în urma promisiunilor tehnologiei. În anul 2012, 96% dintre elevii de 15 ani din țările OECD declarau că au un calculator acasă, dar doar 72% declarau că folosesc un calculator, un laptop sau o tabletă la școală, proporția fiind de sub unul din doi elevi în unele țări. Și chiar și acolo unde calculatoarele se folosesc la clasă, impactul lor asupra performanțelor elevilor este în cel mai bun caz atât pozitiv, cât și negativ. Elevii care folosesc moderat calculatorul la școală tind să aibă rezultate școlare ceva mai bune decât elevii care folosesc calculatorul rar. Dar pentru elevii care folosesc foarte des calculatorul la școală, majoritatea rezultatelor școlare sunt mult mai slabe, chiar și ținând cont de contextul social al elevilor și de alte variabile demografice.

De asemenea, rezultatele nu indică îmbunătățiri substanțiale ale rezultatelor elevilor la citire, matematică sau științe în țările care au investit masiv în tehnologie pentru educație. Și probabil că cea mai dezamăgitoare concluzie a raportului este că tehnologia ajută puțin în reducerea diferențelor de abilități între elevii avantajați și cei dezavantajați.

Să asigurăm fiecărui copil atingerea unui nivel minimal de competențe în citire și matematică pare să facă mai mult pentru crearea de oportunități egale într-o lume digitală, decât poate fi obținut prin lărgirea sau subvenționarea accesului la dispozitive și servicii de înaltă tehnologie. Majoritatea părinților și a profesorilor nu vor fi surprinși de concluzia conform căreia în special elevii care petrec mai mult de șase ore online în afara școlii, într-o zi din timpul săptămânii, este mai probabil să declare că se simt singuri la școală și că au întârziat sau au lipsit de la școală în cele două săptămâni anterioare testului PISA.

O explicație pentru toate acestea este că pentru a construi o înțelegere profundă, conceptuală, și o gândire superioară este nevoie de interacțiuni intensive între profesori și elevi, iar tehnologia uneori distrage de la aceste valoroase legături umane. O altă interpretare este că încă nu am devenit suficient de competenți la tipul de pedagogii care valorifică cel mai bine tehnologia; că adăugând tehnologii de secol XXI la practici de predare din secolul XX nu va face altceva decât să dilueze eficacitatea predării.

Dacă elevii folosesc smartphone-uri pentru a da copy-paste la răspunsuri făcute de alții pentru întrebări, este improbabil ca aceasta să îi facă mai deștepți. Dacă vrem ca elevii să devină mai deștepți decât un smartphone, trebuie să ne gândim mai bine la pedagogiile pe care le folosim pentru a-i instrui. Tehnologia poate îmbunătăți o predare extraordinară, dar cea mai extraordinară tehnologie nu poate înlocui o predare slabă.” (pp. 3-4)