Privind la graficul care reprezintă utilizarea pediatrică a implantului cohlear în Europa (fig. 1), observăm că 8 din cele 15 țări comparate declară între 8 și 12 copii cu IC (uni- sau bilateral) la fiecare 10.000 nou-născuți în anul 2016. Datele sunt în concordanță cu studiile epidemiologice asupra prevalenței pierderii de auz severe la nou-născuți, care arată că 1 copil la fiecare o mie prezintă această afecțiune și este deci un candidat pentru implantul cohlear.
Putem așadar considera 1/1.000 drept normă, în țările care au implementat în mod consistent screening-ul audiologic neonatal și în care există un program național (bugetat public) și consolidat de tratament al surdității prin implantare.
În România cifra este 4/10.000, ceea ce arată că nevoia reală de dezvoltare și universalizare a programelor de screening și implant cohlear este acută.
Unele țări arată o creștere importantă a implantării între 2010 și 2016. România fie nu a furnizat date pentru anul 2010, fie acestea sunt foarte reduse, explicabil prin aceea că doar la finalul anilor 2000 s-a concretizat programul național.
(NB. Datele din Luxemburg sunt nerelevante statistic la scara Europei, întrucât este vorba despre o țară foarte mică.)
Datele privind adulții utilizatori de IC (fig. 2) din 2016 sunt mai puțin omogene și arată diferențe mult mai mari între țări; de ex. în Germania numărul este de 35 IC/milion de locuitori anual, în timp ce în Finlanda, Suedia, Elveția și Olanda numărul anual este de 20/milion anual. În România datele nu sunt prezentate sau sunt aproape de zero.
De altfel, cele mai multe țări est-europene, unde programele naționale sunt încă în faza de… copilărie, se concentrează pe implantarea copiilor!
(Datele și reprezentarea grafică sunt oferite de EURO CIU – Asociația Europeană a Utilizatorilor de Implant Cohlear.)
0 Comments