Examen audiometric
O dată la câteva luni, orice copil care poartă implant auditiv trece pe la audiolog pentru un reglaj al procesorului de sunet. Vizitele sunt mai dese în primii 2-3 ani după activarea implantului: este perioada cu impact maxim în formarea memoriei auditive, iar creierul trebuie sprijinit în eforturile sale de învățare și, când este cazul, de recuperare a perioadei de „tăcere”.
Prin aceste reglaje se caută stabilirea limitelor stimulării electrice a nervului auditiv de către implantul cohlear, în urma căreia se formează senzația auditivă.
Atunci când reglajul se face la copii mici de la care nu se pot obține răspunsuri comportamentale concludente, medicul folosește de obicei așa-numitele metode „obiective” de măsurare precum telemetria de răspuns neural (NRT) sau răspunsul electric stapedian (ESRT).
Procesorul de sunet, partea externă a implantului, este conectat la un computer care, prin intermediul unui program, emite periodic sunete de diverse intensități și frecvențe.
Fiecare asemenea impuls este filtrat și „desfăcut” de procesor în componente de frecvență, codificat și transmis prin antena fixată pe piele la receptorul implantat chirurgical în osul cranian. Acesta convertește informația recepționată în impulsuri electrice care trec prin cei 20-22 de electrozi ai implantului. Circuitul este închis cu ajutorul electrodului de referință, iar semnalul electric stimulează nervul care, la rândul său, poartă „mesajul” la creier.
Craniul unei persoane purtătoare de implant cohlear bilateral (imagine RMN)
Tot periodic, sau atunci când este nevoie – de exemplu, atunci când este necesar un certificat medical în vederea încadrării în gradul de handicap – purtătorul de implant trece printr-o examinare numită audiometrie. Audiometria și reglajul se succed, pentru obținerea unor rezultate optime în reabilitarea auditivă.
Audiometria este reprezentativă pentru nivelul global de audiţie și în primul rând verifică dacă purtătorul implantului aude corespunzător pe frecvențele conversaționale uzuale (500, 1000 și 2000 Hz la 20-30 dB), ceea ce permite copilului o integrare mulțumitoare în colectivitatea de normo-auzitori.
Testarea se face în cabină insonoră dotată cu sistem de difuzoare de sunet (audiometrie în câmp liber) sau cu căști. Acestea sunt calibrate și etalonate special pentru a emite tonuri vobulate (sunete a căror frecvență variază periodic în jurul unei valori medii).
La copiii mai mari, evaluarea se face „comportamental”: atunci când sunetul depășește pragul auditiv, copilul cu implant semnalizează medicului că percepe senzație sonoră. Pe baza răspunsurilor primite, medicul întocmește graficul numit audiogramă, care reprezintă distribuția pragurilor auditive pe 6-7 frecvențe ale spectrului auditiv uman, cuprinse între 125 și 8000 Hz.
Audiogramă. Pacientul are auz normal la urechea stângă
Și dacă e vorba despre copii, noi preferăm să facem din vizita la cabinetul de audiologie o joacă: Sofia arată că aude sunetul aruncând în găleată una din bilele colorate. Preferatele ei sunt cele albastre!
Astfel interacțiunea medicului cu micul pacient e mai ușoară și mai lipsită de stres.
Iar ziua – mai bună pentru toată lumea…
Sofia, atentă la dr. Alexandra Neagu în centrul de audiologie amenajat la Spitalul Marie Curie cu sprijinul Fundației „Orange”
Acestea sunt doar două dintre micile rutine ale micilor cyborg-i din familiile noastre. Le place sau nu, ne place (ca părinți) sau nu – ne obișnuim repede și pare mai ușor dacă transformăm totul într-o joacă.
Doar aceasta este slujba cu normă întreagă a copiilor, nu?
Aflați mai multe despre implantul cohlear aici.
0 Comments