Avocatul Poporului (AP) a sesizat Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate referitoare la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2020 privind sistemul de sănătate*. Întrucât este un subiect de interes pentru practic toate familiile și comunitățile din România, am realizat un rezumat, la care am găsit necesare câteva adnotări.

În opinia AP, OUG nr. 25/2020 este neconstituțională pentru că:

 

  1. Încalcă dreptul la ocrotirea sănătății și dreptul la asistență medicală în unitățile sanitare de stat.

„În condițiile în care mare parte din finanțarea de la bugetul de stat va fi transferată către sectorul privat, efectele pe termen mediu și lung vor conduce la sărăcirea accentuată a sistemului public de servicii medicale, concomitent cu lipsa accesului la orice tip de servicii medicale al persoanelor care nu-și permit accesarea serviciilor private. Avocatul Poporului atrage atenția asupra faptului că domeniul reglementat de către actul normativ sus-menționat este unul de interes public, iar în privința serviciilor medicale de urgență chiar un domeniu de interes strategic al statului.”

AP mai observă faptul că „nu există un sistem concurențial corect între furnizorii publici de servicii de sănătate și cei privați, primii fiind supuși unor condiționări legale și administrative”, cum ar fi obligația de a respecta legislația în domeniul achizițiilor publice. „Ca atare, în situații de finanțare similară sau chiar de subfinanțare a spitalelor publice, există riscul unui fenomen de migrație a medicilor și a pacienților dinspre spitale publice înspre spitalele private.”

 

  1. „Liberalizează” sistemul medical de urgență, fiind deschisă finanțarea publică pentru tratamentul urgențelor critice de către sistemul privat.

„În condițiile unei finanțări unice, provenind de la bugetul de stat sau bugetul asigurărilor sociale, scindată la un număr nedefinit de unități sanitare de urgență, rezultatul va fi închiderea unităților sanitare publice de urgență, cu consecința încălcării principiului solidarității, a dreptului la ocrotirea sănătății în unitățile sanitare de stat.

Drept urmare, statul, prin autoritățile sale, devine culpabil pentru nerespectarea obligației constituționale de asigurare a dreptului la asistență medicală în unitățile de stat”.

Precizăm că sistemul public de sănătate din România este clădit pe principiul solidarității sociale, la fel ca și sistemul de educație sau cel de pensii, în temeiul art. 1(3) din Constituție, care prevede că România este „stat social”. Sistemul public de sănătate nu este destinat să ofere servicii „de lux”, ci să asigure contribuabililor serviciile de sănătate necesare dar și, totodată, celor defavorizați sau aflați în categorii speciale de ocrotire (copiii, persoanele cu handicap) un pachet de servicii la care aceștia n-ar putea avea acces altfel.

Sănătatea publică vizează îndeplinirea bunăstării generale și a binelui comun și este un imperativ de securitate națională, la fel ca și educația sau apărarea. În acest context, sănătatea publică nu poate avea caracterul unei afaceri generatoare de profit.

Sistemul privat de sănătate are interese legitime în a obține profit; existența sa este necesară și benefică, dar sub condiția esențială ca astfel să nu fie afectate drepturile la ocrotirea sănătății și la asistență medicală în sistemul public (art. 34 (2) și art. 47 (2) din Constituție**).

Ca atare, cele două sisteme de sănătate nu pot face obiectul tratamentului „în condiții de egalitate” sau „după criterii concurențiale” prin lege.

 

  1. Nu respectă interdicția, prevăzută de Legea fundamentală (art. 115 alin. (6)), de adoptare a ordonanțelor de urgență care prin obiectul de reglementare afectează drepturi și libertăți cetățenești.

În plus, „nu există nicio analiză care să justifice urgența și nu este dovedită situația extraordinară care a determinat emiterea ordonanței de urgență”, observă AP; mai mult, „suntem în prezența unei schimbări majore de paradigmă, care nu se poate realiza fără o dezbatere extrem de largă cu toate segmentele interesate ale societății.”

 

NOTE

* sesizarea privește art. I pct. 1, pct. 2, pct. 5 și pct. 6 din „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate”.

** Art. 34
(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.

 Art. 47
(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.

Categories: BLOG

Bogdan Stanciu

Președintele Asociației „Darul Sunetului”. Vechi combatant în arena civică. Fotograf. Tatăl Sofiei, o fată surdă congenital și purtătoare a unui implant auditiv Cochlear Nucleus. Pompier de serviciu, la nevoie.

0 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.