Despre dizabilitate în perspectivă socială, nu doar medicală

„Dizabilitatea este parte a condiţiei umane. Oricine poate ajunge la o situaţie de dizabilitate rezultată din interacţiunea condiţiilor de sănătate cu mediul în care persoana trăieşte, se dezvoltă şi îşi desfăşoară activitatea.

Dizabilitatea este un fenomen complex, multidimensional şi în dinamică, în prezent accentul fiind pus pe înlăturarea barierelor de atitudine şi de mediu, care împiedică participarea deplină şi efectivă a persoanelor cu dizabilităţi în societate, în condiţii de egalitate cu ceilalţi.

Tranziţia de la o perspectivă individuală, medicală a dizabilităţii la o perspectivă structurală, socială reprezintă schimbarea de la modelul medical la modelul social în care oamenii sunt consideraţi defavorizaţi de societate, prin bariere de atitudine şi de mediu.

Prezentul ordin promovează un model integrat, bazat pe combinarea dintre modelul medical şi modelul social, care reprezintă o abordare holistică a copilului, bazată pe identificarea potenţialului său de dezvoltare şi a abilităţilor, în contextul familiei şi al comunităţii, şi furnizarea de servicii şi programe integrate de intervenţie şi sprijin atât pentru copil, cât şi pentru familia sa.”

(Extras din Cadrul general privind funcţionarea, dizabilitatea şi CES la copii, Articolul 4 al Ordinului nr. 1985/1305/5805/2016 privind aprobarea metodologiei pentru evaluarea şi intervenţia integrată în vederea încadrării copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap, a orientării şcolare şi profesionale a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi în vederea abilitării şi reabilitării copiilor cu dizabilităţi şi/sau cerinţe educaţionale speciale)

 

Diferența între handicap și dizabilitate

„Viziunea actuală asupra dizabilităţii arată că prezenţa unei condiţii de sănătate – boală, afecţiune etc. – reprezintă o premisă, dar nu conduce obligatoriu la dizabilitate. Diagnosticul medical în sine nu este, ca atare, suficient pentru a fundamenta încadrarea într-un grad de handicap, el trebuie corelat cu evaluarea psihosocială, ţinând cont de vârsta cronologică a copilului şi de condiţiile de mediu în care acesta trăieşte.

Încadrarea în grad de handicap a copiilor cu dizabilităţi se face în raport cu intensitatea deficienţei/afectării funcţionale individuale – datorate unor probleme de structură şi/sau funcţie a organismului – corelată cu limitările de activitate şi restricţiile de participare – datorate atât deficienţei/afectării funcţionale, cât şi barierelor din mediu.

Prin corelarea calificatorilor, care reprezintă procentele estimative ale deficienţei/afectării funcţionale, pe de o parte, şi ale limitărilor de activitate şi restricţiilor de participare, pe de altă parte, copii, având aceeaşi boală/acelaşi diagnostic, pot fi încadraţi în grade diferite de handicap, de la gradul uşor până la gradul grav. De asemenea, în dinamică, un copil, prezentând aceeaşi boală/acelaşi diagnostic, poate fi încadrat în alt grad de handicap decât cel anterior.”

(Extras din Ordin nr. 1306 din 17 noiembrie 2016 pentru aprobarea criteriilor biopsihosociale de încadrare a copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap şi a modalităţilor de aplicare a acestora)

 

Criterii cuantificabile la încadrarea în grad de handicap a copiilor cu hipoacuzie

„Afecţiuni cronice auditive de cauze diverse – inflamatorie, infecţioasă, toxică, vasculară, heredodegenerativă, traumatică, tumorală/congenitale sau malformative dobândite prelinguale sau postlinguale însoţite de hipoacuzie (neurosenzorială, transmisie, mixtă), cu pierderi auditive de diverse grade, de la uşoară la profundă şi cofoză, protezabile sau neprotezabile, cu sau fără tulburări de comunicare ori cu alte dizabilităţi asociate (surdomutitate, surdocecitate).

a) Criterii pentru identificarea deficienţelor/afectărilor funcţionale uşoare, minim un criteriu:
1. Tulburări de auz unilateral (cu pierdere auditivă peste 41 dB);
2. Tulburări de auz bilateral cu pierdere auditivă de 21-40 dB.
b) Criterii pentru identificarea deficienţelor/afectărilor funcţionale moderate: tulburări de auz bilateral eu pierdere auditivă de 41-70 dB;
c) Criterii pentru identificarea deficienţelor/ afectărilor funcţionale severe, minim un criteriu:
1. Tulburări de auz bilateral cu pierdere auditivă de 71-90 dB, calculată pe audiograma tonală, cu beneficiu limitat al protezării auditive, sub 50% inteligibilitate pe audiograma vocală;
2. Hipoacuzie congenitală sau dobândită precoce (prelingual) cu beneficiu limitat al protezării auditive şi retard de limbaj;
3. Hipoacuzie postlinguală cu beneficiu limitat al protezării auditive.
d) Criterii pentru identificarea deficienţelor/afectărilor funcţionale complete, minim un criteriu:
1. Tulburări de auz bilateral cu pierdere auditivă între 91-120 dB fără beneficiu al protezării auditive şi tulburare severă de limbaj (surdomutitate);
2. Cofoză bilaterală/cu pierdere auditivă peste 120 dB (de ex. postmeningită, postraumatică. malformaţii ale urechii interne, agenezie de nerv auditiv);
3. Surdocecitate.

Pierderile auditive (nr. dB) se apreciază fără protezare şi se calculează pe audiograma tonală.

În cazul protezării neconvenţionale prin proteze implantabile, urmată de reeducare auditiv-verbală, deficienţa/afectarea funcţională se apreciază ca fiind severă în primul an după implantarea unilaterală sau bilaterală simultană şi ulterior în funcţie de următoarele criterii, minim un criteriu:

1. Procentul de inteligibilitate a cuvintelor sub 50% (deficienţă/afectare funcţională severă), între 50-70% (deficienţă/afectare funcţională moderată);
2. Malformaţiile coexistente – deficienţa/afectarea funcţională se apreciază în funcţie de capitolul la care se înscriu aceste malformaţii în prezenta anexă;
3. Tulburările neuropsihice asociate (de ex. de atenţie, de procesare, de învăţare) altele decât cele menţionate la capitolele din prezenta anexă – se apreciază ca deficienţe/afectări funcţionale moderate.”

(Anexa I, secțiunea II, Boli ale structurilor şi funcţiilor senzoriale, lit. B – Boli ale structurii şi funcţiilor auzului din Ordinul nr. 1306 din 17 noiembrie 2016 pentru aprobarea criteriilor biopsihosociale de încadrare a copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap şi a modalităţilor de aplicare a acestora)