Mulțumită celor care au răspuns apelului nostru, Sofia a primit un procesor de sunet nou, de tipul Nucleus CP1000 – N7, pentru implantul său auditiv.

Culoarea albă a fost alegerea ei!

 

Cu Nucleus 7 avem parte de optimizarea performanţei auzului, inclusiv în medii cu zgomot – în parc, la şcoală, în metrou sau într-un loc de joacă aglomerat.

Putem să îl băgăm și în apă, dacă vrem – și vrem…

Dacă sunteți curioși cum arată acea parte a dispozitivului care nu se vede – implantul propriu-zis – aceasta se află „în cap”, mai exact în osul temporal, unde chirurgul i-a făcut loc cu freza în urmă cu 8 ani. Aici nu schimbăm nimic; noul procesor este compatibil cu generațiile anterioare de implanturi.

Procesorul vechi se odihnește după 8 ani de utilizare, pentru orice situații de urgență în care va fi nevoie de el (sperăm că nu va fi).

Câteva cifre…

Costul pachetului pe care l-ați văzut mai sus a fost 48.850 lei (procesorul și accesoriile), plus 1.200 de lei diverse piese de schimb și baterii – în total, 50.000 de lei.

Și pentru că donatorii au fost mai generoși decât ne-am așteptat, vom folosi restul pentru terapie (reabilitare auditiv-verbală/logopedie, art-terapie). Terapia este și ea esențială, ca și dispozitivul auditiv dar, din păcate, cade tot în sarcina părinților.

Acum este momentul să ne gândim și la alții aflați în nevoi similare, dar care nu au nici prietenii noștri și nici posibilitatea de a găsi unii la fel de săritori. Câți dintre părinții copiilor cu implanturi, după ani de cheltuieli cu spitalele și cu recuperarea, își mai permit să plătească asemenea sumă din buzunarul propriu?

De aceea, așa după cum am promis, vom relua demersurile pentru a obține finanțarea integrală din bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a înlocuirii procesoarelor de sunet mai vechi de 5 ani, prin includerea sumelor necesare în programul național de tratament al surdității. Vă vom ține la curent.

 

… și detalii despre cum ne-am acomodat cu noua „ureche”

Sofia se bucură de o viață mult îmbunătățită datorită implantului său cohlear și după toate semnele schimbarea dispozitivului a adus mai multă claritate în recepția și localizarea sunetelor! Este adevărat, nu este un copil autonom și necesită însoțire permanentă, inclusiv la școală. Dar fără implant ar fi fost mult mai greu – și pentru ea, și pentru noi. Așa că suntem recunoscători pentru toate lucrurile mici:

Mersul la cumpărături…

…participarea la serbarea școlară de final de an…

…coacerea cozonacilor…

… o seară împreună cu colegii de școală…

… sau urările de La Mulți Ani!

Poate cineva să spună că nu a meritat?

 

PS: În final, vi-l prezentăm pe unul dintre cei cărora surzii le datorează atât de mult: inventatorul implantului cohlear multicanal, Grame Clark (Universitatea din Melbourne), în vizită la una din pacientele sale.